Părinte constient Vs părinte inconștient !

Ca sa citez o prietena de suflet ” traim intr-o lume de oameni adormiti” ceea ce este total adevarat! E nevoie de curaj sa ” te trezesti” sa cauti prin umbrele tale, prin fricile tale, prin mecanismele tale de protectie , sa vezi cine esti tu, lasand la o parte „bagajul ” primit prin educatie de la parinti.

Astazi, am trait o experienta cu un parinte ” inconstient” .

Departe de mine gandul de a separa sau a judeca oamenii!E doar o observatie , asta pentru ca și eu am fost acolo, de mult!😉

Intentia mea e sa ne punem un pic pe ganduri, in aici si acum, la nivel de cum simtim si cum gandim.

Raspunsul e: gandim si simtim de cele mai multe ori, pe pilot automat pentru ca asa am deprins de la parinti, si tocmai de asta ni se pare firesc si normal sa dam mai departe copiilor nostri acelasi tipar fara sa ne observam pe noi.

Insa, daca devenim ” constienti” privim lucrurile din perspectiva copilului, prioritar perspectivei noastre de parinte, adica ne mai uitam si la nevoile lui, la scopurile lui atunci cand are o anumita atitudine sau comportament pe care il repeta etc.

Asa ca , draga parinte, ia-o ca pe un semnal de alarma daca copilul tau face parte din generatia copiilor nascuti dupa anii 2000, ca lucrurile s-au schimbat si copiii acestia sunt ” altfel” intr-o alta vibratie si anume ” cea a iubirii” si sunt convinsa ca ai observat si invatat ce inseamna iubirea de cand a aparut copilul in viata ta!

Poate chiar copilul tau te-a invatat ce e iubirea, asta daca vrei sa recunosti!

Asa ca:

Te invit , draga parinte, daca ai un copil din generatia 2000… sa cauti in tine , sa vezi ce e cu tine, sa vezi cine esti tu, asta inainte de a te gandi ca copilul tau are ” o problema” si vrei sa il duci la psiholog!

Problema nu e la copil, problema mereu e la parinte!!!

A fi parinte inseamna pe langa a ” educa ” un copil , a te educa pe tine in primul rand, a cauta in tine , a vedea ce transmiti mai departe copilului tau, mai ales la nivel emotional, a te gandi cum il formezi ca adult!

Apropo:

Iti place de tine, ca adult, asa cum esti tu, ca om?

Raspunsul , da sau nu, e valabil si pentru intrebarea:

O sa imi placa de copilul meu cand va deveni adult? Oare ma gandesc la asta?

Sau ma gandesc doar la a satisface nevoile primare , pur instinctuale , lasand la o parte afectiunea si dezvoltarea copilului care va deveni adult?

Ma intreb oare, ca parinte, cum devine copilul meu ca viitor adult?

Daca am ajuns sa imi pun intrebari, sunt pe drumul deschiderii constiintei mele, daca nu, ar fi indicat sa fiu atent , la ce „lectii” imi da copilul meu, ca poate asa ma trezesc!

Multumesc copilului meu, cel care m-a trezit in urma cu 9 ani, copilul care e mentorul meu !

#Contienta#parinte#copil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s