Workshop experiential de Constelatii Familiale 10-11 Noiembrie – Galati

Te invit într-o călătorie către fundamentul existenței tale, sursa vieții și a puterii tale, locul de unde totul a început.

Constelațiile Familiale sunt o ușă deschisă reconcilierii cu moștenirea și trecutul nostru, reprezinta o cale de a pune în ordine lucrurile, o cale de vindecare a sufletului, o cale către eliberarea de suferință, o cale de acceptare a Sinelui, o cale de creștere si depășire a credințelor limitative.

Adesea pierdem contactul cu câmpul nostru familial, care conține informații valoroase reconcilierilor de care avem nevoie. Care este relația cu mama ta, cu tatăl tău? Ce înseamnă pentru tine să ” te întorci acasă” și ce îți poate oferi originea ta?

Cum se face că uităm să rămânem conectați la câmpul nostru și ce ne ajută să retrăim starea de prezență și de conștiență? Cum putem să ne reconectăm la sursa vieții, la sursa puterii noastre?

Te invit sâmbătă și duminică să ne conectam și să căutăm în adâncul nostru aspectele care au nevoie să iasă la Lumină și să se așeze în locul lor de drept. Cuvintele nu vor fi niciodată de ajuns pentru a descrie minunile care ni se dezvăluie atunci când privim cu smerenie și iubire în istoria familiei noastre.

Facilitator : Dragos RITI

Cei care au mai participat la astfel de evenimente cunosc frumusețea sentimentelor trăite, exprimate în profunzimea sufletului. Pentru cei care n-au avut ocazia să participe la vreun seminar, sau cei care doar au auzit și nu sunt pe deplin lămuriți, va invit să vizionați 2 emisiuni inregistrate in 2017, care explică pe larg, în timpul alocat, cum funcționează metoda: „Dialoguri intre Minte si Inima – August 2017” , „Dialoguri intre Minte si Inima – 12 Mai 2018 la 6TV.

Programul workshopurilor:

Sâmbătă: 10.00-18.00- Lucru efectiv al temelor personale- cu pauze de confort

Duminică, 9.30-17.30- Lucru efectiv al temelor personale- cu pauze de confort

Organizatori: My Heart & My Soul

Înscrierea se face pe mail la: petra.iorga@gmail.com.

Pentru mai multe detalii va rog sa ma apelați la tel: 0728.417.526 (Petra),

https://petraiorga.blog

Galați: Hotel MERCUR, STR.PORTULUI,NR 23

Costul participării: 435 lei pentru Sâmbătă-Duminică

Reduceri: Pentru al doilea membru al familiei se acordă reducere de 50% (soț, soție, frate, soră, mamă, tată, copil), pentru Sâmbăta-Duminica (215 Lei)

Ce ne aduc Constelațiile familiale?

O invitație la o explorare profundă și sinceră, la o întâlnire în adevăr, unde cu sprijinul grupului veți găsi puterea de a privi în interiorul vostru la ceea ce este, să vedeți viața voastră și a familiei voastre dezgolită de poveștile pe care vi le-ați spus ca să puteți supraviețui. Încet, încet, împreună cu ceilalți va veți deschide înima în felul și în ritmul vostru.

O metoda experiențială de a ne vindeca viața și sufletul nostru și al familiei noastre prin vindecarea legăturilor care au fost întrerupte sau denaturate în sânul familiei de-a lungul a mai multe generații datorită unor evenimente dramatice sau nefericite. Acestea au legătură cu excluderea (încălcarea legii dreptului egal de a aparține), cu dezordinea în ceea ce privește locul în sistem (încălcarea legii ordinii) şi cu dezechilibrul în ceea ce privește schimbul (încălcarea legii echilibrului între ce dai şi ce iei din sistem)

Constelațiile ne arata cum te poți simți complet atunci când toți cei care aparțin sistemului tău și-au găsit un loc în inima ta. Să vezi și să accepți cu iubire adevărul a ceea ce este, înseamnă sfârșitul suferinței. Când ai atins această stare ești liber să te dezvolți și să mergi mai departe.

Cu ajutorul Constelațiilor putem pătrunde în spațiul din interiorul nostru, unde iertarea, împăcarea, compasiunea și reconcilierea cu trecutul nostru, cu familia noastră ne redeschid calea către sursa vieții – IUBIREA.

Lipsa de conștientizare și ignorarea legilor iubirii duce la ceea ce Hellinger numește încurcături sistemice (entanglements). Iată câteva tipuri de situații care, prin încălcarea legilor iubirii, duc la încurcături sistemice:

– moarte prematură a copiilor, a părinților…

– o mamă care moare la naşterea copilului;

– accidente tragice în care a murit un membru al familiei;

– divorţuri, perechi anterioare, inclusiv ale părinţilor şi bunicilor;

– avorturi naturale şi provocate;

– un membru al familiei este criticat/judecat, exclus, considerat ”oaia neagră”;

– fapte de război;

– supravieţuitori – vina/pierdere;

– adopţii;

– violuri, abuzuri, injustiţii;

– morţi premature (sub 25 de ani, sau părinţi care au copiii mai mici de 15 ani);

– sinucidere sau încercare de sinucidere;

– crime în special asasinate;

– cineva înşelat, nedreptăţit (dezmoştenit, sau falsificări de acte în moşteniri etc.);

– cineva a fost condamnat la închisoare; internat într-un ospiciu;

– destine şi incidente grave in generatiile anterioare, chiar foarte indepartate;

– copii ilegitimi sau copii daţi în adopţie sau abandonaţi;

– copii nascuti intr-o familie dar au alt tata(secrete);

– boli grave, handicapuri;

– părinţi de naţionalităţi sau culturi diferite; emigrări;

– relaţii anterioare importante ale unuia din părinţi, nerescunoscute(logodnici parasiti spre exemplu)

Vă așteptăm cu drag,

Dragos Riti și Petra Iorga.

#familie#suflet#trairi#relatii

Cum te vede copilul tau?

Draga părinte,

Astăzi vin din nou către tine , așa cum te- am obișnuit deja, cu doua întrebări .

Însă înainte de asta, te Invit atunci când vei citi aceste întrebări, sa îți iei liber 5 minute, nu e mult 😉, și sa te gândești cu implicare la răspunsuri .

Știi ca deja vorbesc din proprii trairi și din cunoașterea acumulata , tocmai de aceia vreau sa impartasesc și cu tine!

Sa îți fie de folos!

Prima întrebare ar fi :

Tu știi cum te vede copilul tau?

Când l -am întrebat pe Stefan( 9 ani acum) in urma cu câțiva ani cum ma vede , am rămas uimita de răspuns!

Și asta pentru ca raspunsul lui era format din calități pe care el a simțit in relația noastră ca le am!

Pentru a afla raspunsul la aceasta întrebare , tot ce ai de făcut este sa îți intrebi copilul! Te asigur ca raspunsul pe care îl vei primi , te va uimi!

Raspunsul va fi in funcție de ceea ce simte copilul ca ii oferi.

A doua întrebare este:

Știi ce vrea copilul tau de la tine?

In rolul de părinte , de mult ori avem tendința sa cerem copilului : sa fie ” cuminte” ( deși aici e o întreaga poveste) 😉, sa facă tot ce ii spunem noi, sa asculte … șamd , însă nu ne gândim ca și copilul vrea ceva de la noi!

Te Invit sa vezi ce răspuns vei primi!

Când l-am întrebat pe Ștefan ce vrea de la mine, la fel , am rămas uimita!

Raspunsul lui a fost foarte scurt:

Mami, vreau doar atât, sa fii fericita! Pentru ca dacă tu ești fericita și eu sunt fericit!

Recunosc ca am un copil foarte înțelept , iar pentru mine e maestru in dezvoltarea mea😉!

Așa încât , aceste doua întrebări , Draga părinte, îți pot arată o alta perspectiva a ta, una pe care cu siguranța nu știi ca o ai!

De multe ori , noi credem ca știm ce simt copiii noștri, credem ca știm ce vor de la noi, dar asta fără sa ii întrebam! Ne bazam pe presupuneri 😉.

Însă adevarul e intotdeauna la ei, copiii noștri. Asta pentru ca , nu -i așa?

Copiii spun mereu adevarul!

Vezi care e adevarul copilului tau despre tine, ca părinte!

#bucurie#copilarie#adevar

Da-i voie sa zboare, copilului tau!

Draga părinte,

Sunt convinsă ca in rolul de părinte pe care in mod normal ar fi indicat sa ți- l asumi, pe lângă lista cu multe lucruri de făcut in relația ta cu copilul , se găsesc și multe sarcini.

Cum mie îmi place sa educ copilul mergând mai mult pe partea pozitivă, pe acceptare, pe încurajare, toate cu blândețe și iubire, am câteva recomandări din proprii experiențe!

Evident toate din perspectiva pozitivă!

Aceasta inspirație a acestor sarcini enumerate , mi- a venit intr-un moment in care un fluture, fiind undeva sus pe munte, s-a asezat pe palma mea😉

Uitându-ma la el, mi – a venit sa scriu tot ceea ce vei citi acum:

Sarcina unui părinte constient este sa se împrietenească cu esența fireasca, naturală, adică starea de ” a fi ” a copilului!

Sarcina principala a unui părinte este sa ii arate instrumentele necesare dezvoltării și evoluției acestuia, sa ii respecte calea către adevarul propriu al copilului, acordându- i sprijin și ghidare, toate in acord cu libera alegere a copilului!

Așa încât te invit draga părinte , sa spui DA:

Spune DA, atunci când copilul tau vrea sa experimenteze, încurajându-l și susținându-l, nicidecum inducandu-i propriile frici si neputințe!

Spune DA, atunci când visează , intrând in povestea lui și punându-i întrebări, nicidecum spundu-i ca nu e posibil așa ceva sau ca nu exista acea realitate!

Spune DA, atunci când copilul plânge și lasa-l sa își exprime emoțiile , așa se eliberează, nicidecum nu-i îngrădi acest mod, spunându-i mai ales dacă e băiat ” ca băieții nu plâng”( uita-te un pic la cati barbati din zilele noastre stiu sa facă asta-evident putini, asta pentru ca sunt blocați dpdv al exprimării emoționale) .E minunat sa poți sa îți eliberezi emoțiile !

Spune DA, atunci când rade și bucura-te alături de el, nicidecum nu-l bloca, spunându-i ” fii serios” , nu faci decât sa îl condamni catre a nu mai STI sa se bucure!

Spune DA, atunci când vrea sa dăruiască , doar așa învața generozitatea, nicidecum nu-l îngrădi!

Spune DA, atunci când vrea sa se joace cu tine, intra in joc și fii împreuna cu el, in acea realitate, a lui, nicidecum nu-l respinge spunându-i ca nu ai timp și ca ai altele de făcut! Copilul creste, iar perioada copilăriei in care te poți juca cu el, are doar câțiva ani!

Spune DA, atunci când vrea sa te ajute la treburile casei, arătându-i cum sa facă și lăsându-l sa facă cum știe, nicidecum spunându-i ca nu e treaba lui; gândește-te la viitorul adult care va fi necesar sa își asume responsabilități ! Totul se învața! Tu , doar arată-i !

Spune DA , atunci când te imbratiseaza și arată-i cât de important e pentru tine, nicidecum nu îl respinge! Tine minte: copiii se simt minunat când își imbratiseaza părinții!

Spune DA, când copilul simte nevoia sa petreacă timp cu el însuși, tu doar asigura -te ca motivul pentru care se retrage e sa se încarce , nicidecum nu -i îngrădi acest drept!

Imaginează-ți cum arată dacă: palma ta reprezintă Pământul pe care calcă copilul tau , iar copilul reprezintă fluturele!

Fii sprijinul de care are nevoie, pentru a putea zbura!

#iubire#libertate#copilarie

Te iubesc și te accept așa cum ești!

Draga părinte,

De câte ori folosești aceasta fraza pentru copilul tau? Sau pentru tine? 😀

Te-ai întrebat vreodată?

Vin către tine astăzi , cu propunerea de a-ți lua o pauza de pe pilotul automat in care ești obișnuit sa trăiești , și sa stai un pic , tu cu tine , sa îți răspunzi la întrebarea:

Îmi pot vedea copilul cum este de fapt?

Ca tot a început weeekendul, este un moment bun sa ne răspundem la aceste întrebări, mai ales ca petrecem mai mult timp cu copiii noștri !

Cu siguranța ca sunt momente in viața fiecăruia dintre noi, in rolul de părinte, când “ ne deranjează” , “respingem” ,” nu vrem sa vedem” ceva la copilul nostru!

Însă , de fiecare data ar fi indicat sa privim așa:

Copilul oglindește “ ceva” din mine ca mama sau din soțul meu, ca tata!

Așa încât sa pot sa îmi răspund la modul acesta: acea parte din copilul meu , pe care “ nu o accept” , o “resping” , “ nu vreau sa o vad” , de fapt îmi scoate in evidentă acea parte din mine pe care nu vreau sa o accept, sau o resping sau evit sa ma uit la ea.

Interesant , așa este?

Copilul este oglinda părintelui din toate punctele de vedere.

Însă astăzi vreau sa pun accent pe “ oglinda emoțională”.

Orice emotie de furie, agresivitate .. considerate emoții negative, pe care le trăiește copilul , sunt emoțiile părinților .Se întâmpla deseori ca, copilul sa îți oglindeasca , la o intensitate crescută faptul ca e necesar sa lucrezi cu furia din tine, pe care e posibil sa nu știi sa o exprimi !

Iar copilul o exprima, tocmai pentru a te face sa te uiți cu atenție la tine, in interiorul tau!

Continem in noi, atât emoții acceptate dar și emoții neacceptate de către noi.

Nu e nimic gresit sa fii furios pe o situație! Important e sa știi cum sa gestionezi emoția!

A gestiona o emotie nu înseamnă a “ reprima” sau a “ controla” sau a nu te uita la ea.

A gestiona înseamnă a accepta ca acea emotie e parte din tine, a o observa, a fi atent la tine !

Și dacă tu, ca părinte îți accepti toate emoțiile, cu siguranța vei accepta emoțiile trăite intens ale copilului tau!

P.S: dacă mama se accepta pe ea in totalitate , își va accepta copilul in totalitate !

Sarcina noastră ca părinți este sa ne împrietenim cu toate emoțiile noastre, asta pentru a putea sa ne împrietenim cu esența copilului nostru!

Și , adu-ți aminte: Te iubesc și te accept așa cum ești, face minuni in interiorul copilului tau !

😉

Fotografia scoate in evidentă adevarul😉😜!

Adu-ți aminte sa dai #share , asta pentru ca împreuna evoluam!

#acceptare#blandete#iubire#copii

Am revenit cu scrierile , după o perioada mai lunga in care, am fost ” ocupată” cu alte proiecte!

Urmează zile pline de articole și scrieri din experiențele trăite in aceasta vara!

A fi MAMA e o arta!

Draga Femeie ce ai primit rolul de mama, astăzi vreau doar sa îți ofer o alta perspectiva de a vedea ce înseamnă de fapt ” rolul de mama”😇.

Ia-ți o pauza și savurează in liniște tot ceea ce vei citi!

Cu siguranța ca va Trezi in tine , acel ceva!

„Orice femeie poate da naștere unui copil, dar să fii mamă este o artă!”

„Să devii mamă este una din cele mai mari responsabilități din lume.

Lumea e plină de oameni dezechilibrați… Iar dacă veți pătrunde adânc în nevrozele umanității, o veți descoperi întotdeauna pe mamă. Multe femei vor să fie mame, dar nu știu cum s-o facă. Dacă relația dintre mamă și copil e greșită, toată viața copilului va merge pe un curs greșit. Dacă primul pas e greșit, toți ceilalți vor fi un continuu șir de greșeli. O femeie ar trebui să devină mamă în cunoștință de cauză, căci nu există responsabilitate mai mare decât statutul de mamă.

De aceea, deveniți mame, dar nu cădeți în iluzia că puteți fi cu ușurință mamă numai pentru că sunteți femeie.

A fi mamă e o artă ce trebuie învățată. Există câteva lucruri pe care aș vrea să vi le spun în acest sens:

– În primul rând, nu-l tratați niciodată pe copil ca și cum l-ați poseda.

Gândiți-vă că Dumnezeu s-a folosit de voi ca de un vehicul, pentru a aduce copilul pe lume, dar asta nu înseamnă că el este proprietatea voastră.

Iubiți-l, dar nu-l posedați, pentru că va începe să se simtă ca un prizonier.

O mamă posesivă îi distruge personalitatea și caracterul copilului și-l transformă într-un obiect. Numai un obiect poate fi posedat. Puteți poseda o casă, dar nu și o persoană. Aceasta este prima lecție și trebuie să fiți pregătite pentru ea.

Când copilul vine pe lume, priviți-l ca pe o ființă independentă, cu drepturi depline, nu ca pe una care vă aparține.

– În al doilea rând, tratați întotdeauna copilul ca și când ar fi un om mare.

Arătați-i cel mai profund respect. Dumnezeu v-a ales să-i fiți gazdă. El a intrat în ființa voastră în calitate de oaspete. Știu, e foarte greu să respecți un copil fragil, neajutorat. În schimb, e foarte ușor să-l umilești, deoarece, fiind neajutorat, nu poate reacționa. Tratați copilul ca pe un adult căruia nu trebuie să-i impuneți nimic. Acordați-i toată libertatea, mai ales aceea de a explora lumea exterioară.

Ajutați-l s-o descopere, dar nu-i dați directive. Dați-i energie, protecție, siguranță, împliniți-i nevoile, dar în același timp ajutați-l să plece departe de voi și să exploreze lumea. Este evident că libertatea include și dreptul de a greși.

E greu pentru o mamă să înțeleagă că libertatea acordată copilului nu se rezumă la a face totul bine.

El are nevoie și de libertatea de a face prostii, de a greși. Ca să devină conștient și inteligent, nu-i dați copilului porunci; în fond, nimeni nu le respectă, iar copilul va învăța să fie ipocrit. De aceea, dacă vă iubiți copilul, nu-l forțați să devină un ipocrit.

– În al treilea rând, nu vă luați după morala oficială – după religie sau după cultura populară – ascultați de glasul naturii. Tot ce e natural e bun, chiar dacă vi se pare greu să acceptați asta. Și vă e greu tocmai pentru că nu ați fost crescute după principii naturale. Ați crescut cum vi s-a impus. De pildă, orice băiețel începe la un moment dat să se joace cu organele lui sexuale. Tendința mamei e să-l împiedice, căci a fost învățată că acest lucru e greșit. Iar dacă de față mai e cineva, se simte stânjenită. N-aveți decât! Copilul n-are nicio vină. Nu interferați cu naturalețea copilului. Lăsați natura să-și urmeze cursul firesc.

Acestea sunt cele trei aspecte asupra cărora am vrut să insist. Meditați asupra lor.

Câtă vreme copilul se află în pântecul vostru, vibrația voastră îl va afecta.

Dacă sunteți mânioase, copilul va simți imediat; dacă sunteți triste, copilul se va deprima și el. Starea lui de spirit va fi aceeași cu starea voastră de spirit.

De aceea, în timpul lunilor de sarcină trebuie să fiți foarte precaute. După ce se naște copilul, puteți să vă înfuriați, dar nu înainte. Este ceea ce eu numesc înțelegere senzorială. Gata cu tristețea, ura sau certurile cu partenerul de cuplu. Amândoi trebuie să vă gândiți la copil, el capătă întâietate. Se va naște o nouă viață și ea va fi fructul produs de voi. Dacă mânia, ura, conflictele pătrund în mintea copilului încă de la început, îi veți face viața un iad. Faceți tot posibilul să dați viață unui copil care să-i dăruiască lumii râsul și iubirea lui.

De aceea, în perioada în care sunteți însărcinate adoptați o atitudine de sărbătoare. Dansați, cântați, ascultați muzică, iubiți. Nu faceți nimic în pripă, în tensiune. Încetiniți ritmul. În casa voastră va veni un oaspete important, pregătiți-vă să-l întâmpinați cum se cuvine.

Nu vă gândiți la statutul de mamă ca la o îndatorire. Uitați tot ce ați învățat de la mama voastră. Fiți originală. Ascultați de nevoile copilului și răspundeți-i cu o atitudine nouă, nu cu prejudecăți. Dăruiți-i iubire, dar fără să-i afectați în vreun fel libertatea. Nimeni nu pare să se gândească la faptul că un copil atât de mic are totuși dreptul la libertate. De fapt, majoritatea mamelor nu cred că pruncul lor este vreodată suficient de mare pentru a fi complet liber. Căci distanța dintre ele și copil rămâne întotdeauna aceeași. Dacă l-au făcut la 20 de ani, diferența dintre ele și copil va fi întotdeauna de 20 de ani. De aceea, acordați-i copilului vostru, chiar din acest moment, libertatea și respectul pe care le merită.

Permiteți-i totul copilului vostru, lăsați-l să devină din ce în ce mai mult el însuși. Hrăniți-l, ajutați-l, dar lăsați-l să crească singur. Dacă greșește, nu-l judecați aspru. Copilul nu se naște în această lume ca să urmeze opiniile voastre.

E foarte ușor să-i impuneți opinii, căci este neajutorat. Supraviețuirea lui depinde de voi, e nevoit să vă asculte. O mamă adevărată îi dă copilului ei atât de multă libertate, încât dacă el vrea să treacă peste părerea ei, ea îi permite acest lucru. Este suficient să-i spuneți: „Uite, poți să faci ce vrei, dar părerea mea e că nu e bine ce faci”. Lăsați-l să învețe din propria experiență. Numai în acest fel se va putea maturiza.

În caz contrar, va rămâne copilăros, așa cum sunt atâția adulți astăzi.

Ei au crescut în vârstă, dar nu și în planul conștiinței. Dăruiți-le copiilor iubirea voastră, dar nu le impuneți niciodată nimic. În felul acesta, ei vor crește și se vor transforma în niște adulți frumoși.

Să dai naștere unui copil este una, să fii mamă este cu totul altceva.

Orice femeie poate da naștere unui copil, procesul este destul de simplu.

Dar să fii mamă este o artă.

Dai naștere unei ființe umane: iată cel mai măreț act de creație! Femeia trece prin cele nouă luni de agonie și extaz. Dar când scapă de sarcină, munca ei nu s-a terminat. De fapt, abia atunci a început; abia după ce copilul se

naște începe adevăratul efort. Când se naște, orice copil este un om primitiv, un animal, o sălbăticiune. Mama este cea chemată să-i ofere o cultură, o educație, să-l învețe cum să trăiască și să devină un om adevărat. Aceasta este, într-adevăr, o mare operă. Așadar, nu uitați că munca voastră nu s-a încheiat odată cu nașterea, ci dimpotrivă, abia a început. Bucurați-vă! Ați creat ceva de o imensă valoare. Ați dat naștere unei vieți, acum trebuie s-o protejați. Nici un sacrificiu nu este destul de mare pentru o asemenea operă.

Copilul este o mare șansă pentru voi. Nu veți mai găsi niciodată șansa unei implicări atât de profunde. De altfel, nu există o relație mai profundă decât cea dintre un copil și mama lui. Nici chiar cea dintre soț și soție, dintre iubit și iubită… Nimic nu se poate compara cu relația dintre o mamă și copilul ei, căci copilul a trăit nouă luni în pântecele mamei lui, fiind una cu ea. Mai târziu, copilul va deveni un individ complet separat de mama sa, dar la nivel subconștient, cei doi rămân legați. Dacă copilul va deveni un om frumos sufletește, voi veți fi cele care vor beneficia de pe urma lui, căci separarea nu se produce decât la nivel fizic, cea spirituală nu se rupe niciodată.

Multumesc Ștefan, dragul meu copil pentru cadoul tau- rolul de MAMA!!!

Mulțumiți-i lui Dumnezeu! Maternitatea este o binecuvântare!”

Text preluat din scrierile lui Osho!

Intenția mea a fost sa ne deschidem INIMA și MINTEA.

#Totul#diniubire#pentrucopii!

Sexualitatea- subiect TABU, între părinte și copil?

Draga părinte, Draga OM,

Desi fac parte din generatia anilor 70, mai exact 79, observ și înțeleg interesul lui Ștefan , care mai are un pic și face 9 ani, in tot ceea ce înseamnă informație legată de tema sexualității.

Și e firesc sa fie așa daca mergem un pic in urma la ceea ce a spus Freud la un moment dat.( pentru cei interesanți de ceea ce a spus Freud le recomand sa citeasca stadiile dezvoltarii psihosexuale)🙃

In ultima perioada, dat fiind ca trăim intr-o lume deschisă către informație, Ștefan a început sa îmi adreseze întrebări despre ce înseamnă:

– a face sex( a auzit el pe undeva🙂, important e contextul in care a primit informatia)

-cum se fac copiii?

– de ce un băiat e diferit de celălalt?

-de ce fetele sunt diferite de băieți in ce privește …

Și lista poate continua.Ce îmi este clar e ca, da, întrebările au nevoie de răspunsuri!

Iar răspunsurile e bine sa fie pline de adevăr și potrivite vârstei copilului!

Recunosc ca reușește sa ma surprindă cu modul direct si firesc de a-mi adresa întrebările iar prima reactie e aceea de a zambi in coltul gurii si ulterior sa gândesc răspunsurile potrivite nivelului lui de intelegere .

Îmi este clar ca in cazul copiilor nascuti dupa 2000 nu mai tine expresia ” te-a adus barza” si nici ” asa a vrut D-zeu” , așa cum am crescut noi🙂, asta pentru ca au alt nivel de inteligenta, intuitie, cunoastere si plus ca eu, ca parinte, nu mi-am propus sa mint copilul cu ” aberatii” si nici sa ii vand iluzii.

Tocmai de aceea , discutiile pe tema asta au ajuns sa fie foarte naturale, explicandu-i ce se intampla intre un barbat si o femeie din punct de vedere al iubirii, cum apar copiii, asta in functie de întrebare adresată .Tot ce am descoperit e ca este foarte important sa nu evit raspunsul la nicio întrebare, indiferent cât de ” incomoda” ar părea!

Consider mult mai benefic pentru un copil sa afle raspunsurile la intrebarile” usor delicate” , de la parinte, care reprezinta mediul lui de siguranta si cunoastere, decat sa mearga la prieteni, cunostinte care poate nu il indruma pe ” calea cea buna”.

Un alt aspect, mi se pare ” normal” sa vorbesc deschis și sa încurajez copilul sa vina către mine atunci când are întrebări , la fel cum mi se pare ” anormal” sa îl educ inducându–i sentimentul rusinii , vinovatiei , negării pârtii intime .

Totul apartine corpului, dar aici , totul depinde de convingerile, tiparele si atitudinea pe care o are parintele!

Cu cât vorbesc mai deschis despre acest subiect, încurajându-l sa îmi pună întrebări ori de câte ori ” nu cunoaște ceva” cu atât ii câștig încrederea și îl fac sa vina către mine și atunci când va avea reala nevoie de a lua a decizie in ce privește viața sexuală.

Asa ca, draga parinte,

Tu, ce ii transmiti copilului tau , legat de sexualitate?

Desi încă negam și parca niciodată nu e momentul potrivit ( spun asta din discuțiile avute cu alți parinti🙂) e un subiect ce merita toata atentia, asta daca nu vrem sa avem efecte adverse atunci cand copilul devine adolescent si vrea sa experimenteze, in necunostinta de cauza!

#Incredere#Curiozitate#Copil#Parinti conștienți

Copilul oglinda mamei

In ziua in care m-am echilibrat emotional și am devenit conștientă de rolul meu, ca parinte , am inteles ca, ce este in interiorul meu dpdv emotional și nu numai , ca mama , se oglindeste in interiorul copilului.

Și de atunci ma descopar, prin el! E doar nevoie de prezenta, atenție și conștientă din partea mea, in rolul de mama!

Astăzi stiu ca ceea ce trăiesc se numește oglindire emoțională!

Am inteles ca neliniștile mele sunt agitațiile lui; ca suferintele mele, sunt suferintele lui, ca bucuriile mele, sunt bucuriile lui, ca emoțiile mele, pozitive sau negative, sunt emoțiile lui!

Astăzi, stiu ca e necesar sa fiu linistita și fericita , pentru ca el, copilul sa fie liniștit și fericit 😊.

Am inteles ca dacă ma sacrific spre binele lui, va învața sa ” se sacrifice ” spre binele altora , renunțând la el!

Astăzi, ma pun pe primul loc in viața mea, pentru ca am inteles ca doar așa îl pot susține și inspira sa facă la fel! Și asta e dovada de maturitate emoțională, nu egoism!

Am inteles ca dacă am relații sănătoase , bazate pe respect, fiecare dintre cei implicați in relație va fi bine cu el, însuși!

Astazi, stiu sa respect dorințele copilului, sa țin cont de părerile lui, sa îl consult atunci când e cazul, dăruindu-i astfel oportunitatea de a-și întări stima de sine și a simți ca e important și contează .

Am inteles ca iubirea de sine nu e egoism, ci e beneficiu major in ce privește relația cu copilul.😘

Astăzi stiu ca și copilul va sti sa se iubească, sa aibă grija de el, sa fie autentic.

Am inteles ca așa cum eu am nevoie de spațiul meu intim, la fel și copilul are dreptul la intimitate !

Astăzi, stiu sa bat la usa închisă a camerei in care e, respectându-i dreptul lui!

Am inteles ca rolul meu ca părinte, nu e acela in care eu le stiu pe toate, iar el rămâne veșnic copil mic, ce nu știe nimic🤧

Astăzi, stiu sa îl tratez ca pe o persoana care are dreptul la opinie, are dreptul sa aleagă , are dreptul sa trăiască cum simte, nu cum TREBUIE😒

Asa încât , am inteles ca tot ceea ce simt, ce sunt, ce fac , ce trăiesc, va fi VIAȚA pe care o clădesc copilului și VIAȚA pe care fiul meu, o va trai!

Copiii învața sa Trăiască imitându-și părinții!

Eu , ca mama, am ales sa trăiesc viața cu bucurie , recunoștință, acceptare și iubire.

Din IUBIRE pentru fiul meu, Ștefan!

Din RESPECT pentru ca mi-a oferit rolul de MAMA!

#Bucurie#Recunostinta#Iubire